Desfasurarea procesului de terapie ocupationala

Bogdan Constanciuc

February 14, 2015

Pentru realizarea unui plan necesar integrarii, dezvoltarea de comportamente sociale acceptate, terapeutul proiecteaza anumite programe de interventie realizate prin intermediul unor activitati de munca, joc si viata cotidiana, menite sa provoace la subiect formarea sau cresterea performantelor sale din sfera senzorio-motorie, cognitive si psihosociala.

Interventia, cu mijloacele specific terapiei ocupationale, urmareste anumite obiective generale:

  1. Dezvoltarea, mentinerea si recuperarea nivelului de functionare al fiecarei personae pe cat mai mult posibil;
  2. Compensarea deficientelor functionale prin preluarea functiilor afectate, de catre componentele valide ale persoanei;
  3. Prevenirea destructurarii anumitor functii ale organismului;
  4. Introducerea unei stari de sanatate si incredere in fortele proprii ale persoanei.

Un plan de interventie din domeniul terapiei ocupationale la persoanele cu handicap trebuie sa cuprinda, in detaliu, activitati din domeniile fundamentale de actiune.

Astfel, activitatile de viata cotidiana trebuie sa cultive actiuni cum ar fi, spre exemplu, pieptanatul, spalatul dintilor, imbracare, hranire sau formarea expresiei sociale.

Activitatile de ergoterapie pot include ingrijirea hainelor, pregatirea mesei, intretinerea casei, planificarea financiara, cultivarea deprinderilor de munca, maturizarea social-vocationala, pana la planificarea existentei dupa pensionare.

Activitatile de joc si loisir cuprind, in principal, explorarea diverselor categorii de jocuri accesibile persoanei, precum si obtinerea de performante ridicate in anumite jocuri si distractii, mergand pana la trezirea interesului subiectului pentru anumite hobby-uri, colectii, inclusive din domeniul artistic.

Cum am mai aratat, interventia organizata pe directiile amintite, determina formarea la un individ de deprinderi, aptitudini si capacitati conform scopului urmarit. Aceste modificari provocate vizeaza componentele senzorio-motorii, cognitive sau sociale ale persoanei.

  1. Modificarile din component senzorio-motorie se refera la:

– integrarea senzoriala cu accent pe dezvoltarea sensibilitatii, formarea perceptiilor chinestezice, a schemei corporale, localizarea spatial, s.a.m.d.;

– zona neuro-musculara, care cuprinde realizarea reflexelor, a tonusului muscular, dezvoltarea lateralitatii, cultivarea motricitatii generale si fine etc;

– controlul si coordonarea miscarilor, in general, si a miscarilor articulatorii implicate in folosirea limbii, in particular.

  1. Exersarea componentelor cognitive urmareste:

– dezvoltarea activitatilor de cunoastere, in ansamblul lor;

– orientarea in spatiu sit imp;

– activarea atentiei simemoriei;

– formarea notiunilor;

– rezolvarea diverselor probleme;

– generalizarea invatarii subiectului.

  1. Educarea componentelor psiho-sociale ale persoanei se refera la:

– asumarea de roluri si valori;

– cultivarea de interese;

– folosirea individuala a conceptelor;

– imbunatatirea relatiilor sociale;

– formarea abilitatilor implicate in sustinerea unei conversatii;

– formarea deprinderilor de autogospodarire si a capacitatilor de autocontrol in activitate.

Procesul de terapie ocupationala are drept scop rezolvarea problemelor specific ale subiectului pentru a-l ajuta sa realizeze o adaptare optima la mediul sau de viata.